Monthly Archives: June 2018

ce-i asta, lucică? e o piatră, bre. stai așa, să-mi pun ochelarii. e frumoasă, nu? frumoasă foc. nici nu zici că-i piatră. unde-ai găsit-o? hai, las-o, că n-ai venit la muzeu. ajută-mă cu ce te-am rugat, n-avem mult timp. stai … Continue reading →

Azi-noapte, pentru prima oară de când mă știu, l-am făcut pe tata să zâmbească. Am așteptat să se golească dormitorul unde se odihnește momentan, am intrat pe vârfuri, am mers lângă el și i-am tras colțurile gurii în sus. Cu … Continue reading →